Am ajuns acasa! Cred ca asta e cea mai fericita zi a unui contract intreg de navigatie...ziua in care pleci acasa. In momentul in care pasesti pe scara vaporului( dar la plecare, nu la venire) nici geanta nu ti se mai pare grea. Totusi drumul pana acasa pare tare lung. De data asta am venit din Anglia. Vaporul ajunsese la Southampton drept pentru care a trebuit sa merg cu un taxi pana la Londra. Drumul a fost ok, am venit cu un sofer scotian, cu a carui engleza in primele 10 minute cam am avut probleme. Pana la urma ne-am inteles. Discutiile....cele clasice...vreme, imigranti, tigani, negri...nu a fost cine stie ce discutie(dezbateri grele ca la Nashu sau Tuca) dat fiind ca amandoi eram pe aceeasi lungime de unda. Boon, asta a fost taxiul, dupe care am ajuns la Heathrow, cel faimos pentru procedurile de securitate(duse pana la limita stupidului, dar totusi nu asa de stupide ca in SUA). A fost ok, nu m-au descaltat desi aveam bocanci cu talpa groasa. Singura teapa pe care am luat-o a fost mancarea. La Pub sandwichul e 5 lire iar in magazinasele din aeroport acelasi sortiment era 2 lire. Totusi avantajul pub-ului a fost berea rece si buna chiar si la halba, multiple sortimente, dupa preferinte. Una peste alta a fost ok. Dupa care a urmat Parisul. Am fost intampinat de un pregnant miros de rahat ce razbatea terminalul 2E unde am aterizat. Mi-am zis...las ca ajung la 2B si beau o bere fumez o tigare si ma dreg. Cand colo, teapa...Parisul a ales sa fie aeroport fara fumat. Drept pentru care daca salivezi dupa o tigara trebuie sa iesi afara dupa care sa treci din nou prin control pasapoarte.
Ma rog am trecut si peste asta si am ajuns in 2B, terminal pe care il detest inca de pe vremea cand lucram la francezi si era musai ca la schimb sa treci prin Paris.Controlul de rahao...m-au descaltat si pipait de zici ca veneam din Columbia cu 3 kile de coca pe mine. Avionul de .ro era asa cum mai toate avioanele din si spre Bucuresti sunt dupa ianuarie 2007(traiasca UE) adica plin atat cu bagaje cat si cu capsunari&co. Asta e ...ca de obicei 20 de minute intarziere datorita mioriticilor care se trezesc in ultimele 5 minute inainte de imbarcare ca trebuie sa ia familei ceva di pi la Paris manca-ti-as. Una peste alta am ajuns la Romanica doar cu 10 min intarziere (traiasca dom' pilot-da ' sa stiti ca nu-s eu ala care a aplaudat la aterizare). Asta nu am inteles nicioadat, de ce simt unii nevoia sa aplaude la aterizare, dar asta poate o sa dezvolt intr-un subiect viitor. Esential e ca am ajuns acasa si am patru saptamani de concediu. A... maine o sa fac carnati. Stati pe aproape si daca o sa beau suficienta tuica fiarta o sa va divulg reteta... Sarbatori fericite!