luni, februarie 23, 2009

Pe unde am umblat anul trecut

Precum ziceam mai devreme, azi am descarcat pozele din telefon. Nu s-au strans ele foarte multe, dar decat deloc, bune si astea.

Bilbao
Munchen

Algeciras
Canalul Manchester

Brofjorden


Curatenia pe litoral

Am descarcat pozele din telefon azi si am gasit una pe care am facut-o asta vara pe undeva pe Baba Novac mai pe langa cimitirul municipal. Sa mai aiba cineva curaj sa afirme ca la Constanta nu se ocupa nimeni de curatenie :)

marţi, februarie 17, 2009

Vanatoare de iepuri - scoala filipineza

Cam acum vreo 2 saptamani era cu vaporul la Stanlow. Stanlow e un terminal de tot rahatu' (si-o sa revin cu poze mai peste cateva zile, ca din pacate netu nu merge grozav azi). Ziceam ca e un terminal de tot rahatu in primul rand pentru ca este in Anglia (ceea ce implica o atmosfera deprimanta), in al doilea rand pentru ca e situat pe canalul navigabil spre Manchester, canal ingust rau de tot in care se intra printr-o ecluza stramta, mai ceva ca o fata mare (de exemplu noi mai aveam cate un metru in fiecare laterala). Cert e ca tre' sa fii meserias ca sa bagi vaporul acolo, si tata mare asta de era la bord acu' doua saptamani e tata lor (a nu se confunda cu hackerul despre care vorbeam acum cateva zile). In fine... terminalul mai are o alta particularitate: e plin de iepuri. Peste tot vezi numai gauri, e plin de rahati iar iepurii colcaie nestingheriti (m-am dus seara aproape de sfarsitul incarcarii sa citesc pescajele si ei nu aveau nici o treaba: relaxati, tranchili, ii durea labasca de mine - deh iepuri britanici). Apropo de iepruroii de la Stanlow mi-a povestit tata mare o super faza. Mai la inceputuri, cand au venit cu vaporul la Stanlow s-au bunghit filipacii de multitudinea de iepuroi numai buni de pus in oala. Desi filipinezii au inclinatii mai mult spre pescuit, si-au zis sa incerce si vanatoarea. Pregatiri febrile inainte de a ajunge vaporul, au produs ei cateva capcane, de genul celor pe care le vazusera ei in desenele animate, si odata ajunsi in port le-au dispus strategic pe teren. Dimineata tata mare s-a dus peste ei sa vada ce au produs, deh...curios omu'. Filipacii toti suparati, nu prisesera picior de iepure si acum erau in sedinta. Bagacios din fire, tata mare si-a zis sa puna si el umarul sa-i sustina cu un sfat, cu o sugestie. Drept pentru care a inceput sa le analizeze metoda." Momeala le-ati pus?", i-a intrebat. Filipacii aproape in cor s-au inghesuit sa spuna cum au luat mai toate resturile de la masa de pranz si le-au folosit ca momeala. Contrariat Michael (ca asa il cheamape tata mare) le zice: "bine, dar ieri la pranz am avut cotlete de porc, ce resturi ati pus voi la iepuri?". Si nici nu a apucat sa termine ca filipacii i-au explicat ca ramasesera foarte multe oase de diferite forme si marimi, care mai de care mai suculente pe care le utilizasera. Numai ca, in ciuda tuturor eforturilor, bulangii aia de iepurii n-au vrut neam sa puna botul la delicioasele oase de porc. Deh...iepuri figuranti, capitalisti, manaca numai salate. Totusi ma intreb, in Filipine, oare iepurii sar la jugulara pocilor ca mai apoi sa le devoreze tacticos oasele, ca altfel nu-mi explic cum le-a venit ideea sa momeasca iepurii cu oase? In orice caz si oricum ar fi...sa fie la ei acolo, ca daca vin la noi au pus-o toti maidanezii cu asa o concurenta.

joi, februarie 12, 2009

Si-a luat Ola casa

Cum care Ola? Ola, bucatarul de la mine de la vapor. Dar inainte sa intru in subiect cateva cuvinte despre Ola. In primul si-n primul rand trebuie sa stiti ca Ola este bucatar, adica la noi la vapor face diferite feluri de mancare, care si mai care mai interesante, cum ar fi: parizer prajit cu cartofi fierti si dulceata de coacaze, parizer fiert cu cartofi la cuptor si cu lingonberry jam, carnati prajiti, cremwursti fierti si altele la fel de gustoase, dar mai ale sofisticate ( high class restaurant). Ola e un tip super de treaba, la vapor e prietenul meu cel mai bun ( si aici vorbesc foarte serios). Oricine il intalneste pentru prima oara are senzatia ca este semiretard. De fapt el pare un pic mai incetinel in gandire, dar in rest, precum ziceam, e un tip super de treaba. Totodata Ola e un tip trecut prin viata. Pana acum a divortat de 4 ori (copii nu stiu cati are, si cred ca nici el nu stie precis). De ultima nevasta, de exemplu, a divortat pentru ca respectiva dorea ca Ola sa-i faca un copil, dar el nu si nu. Pana la urma ea l-a pacalit si si-a scos steriletul, el a dat declaratie la notar ca nu vrea copii cu ea si ca daca ramane insarcinata...treaba ei. Ea a ramas insarcinata si el a divortat. Eu si cu Ola suntem pe aceeasi tura la vapor, deci venim impreuna si plecam impreuna. De data asta cand ne-am intalnit in aeroport in Amsterdam, Ola al meu radia de fericire. Nici nu ne-am salutat bine, ca-mi zice: mi-am luat casa, de acum inainte poti sa vii la mine in vizita, ca am suficiente camere. Nici nu apuc sa il felicit ca ma intreba : stii cate camere am? Ridic din umerii si el continua : 52. Moment de deruta. Il intreb: Ola ti-ai luat hotel?Imi zambeste si-mi raspund fericit: nu e hotel, e spital. Din discutia ulterioara am aflat ca Ola al meu si-a cumparat un fost azil de batrani dezafectat. Din curiozitate l-am intrebat ce are de gand sa presteze in multitudinea de 52 de camere, el fiind unul singur (divortat, cu o gagica ocazionala - dotata cu apartament propriu, copiii pe la cashile mamelor lor). Si el contrariat de intrebarea mea (ca si cum scopul tintit de el ar fi fost evident) mi-a raspuns: o inchiriez ca spatiu de depozitare. Asa ca sa stiti ca daca cumva locuiti in Visby (Gotland), si daca va trebuie un spatiu in afara orasului (pe un deal la ceva km buni) unde sa va depozitati ce vrea muschiu vostru(numai sa nu aveti nevie urgenta de ele ca v-am zis ca e pe un deal la dracu cu carti), sa stiti ca Ola s-a gandit la voi si va ofera solutia de depozitare. Nu va inghesuiti ca am de gand sa dau curs invitatiei lui si-as sa-mi ramana si mie o camera in care sa stau. Tuturor va doresc, depozitare placuta!

marţi, februarie 10, 2009

Am un hacker la vapor

N-am mai scris de multicel, inca un pic si faceam un an, dar nu s-a intamplat nimic spectaculos si nici nu prea am mai avut timp. Dar azi am zis ca merita sa povestesc cum l-am demascat pe cel mai tare hacker din istoria marinei comerciale si totodata din istoria Suediei. Azi cand ma intorceam linistit spre cabina mea cu intentia clara sa ma bag sub dush (taman facusem o tura prin tancurile de balast si cam luasem noroi cu mine - ca zice lumea ca e bun la reumatisme) am trecut pe langa biroul lu' tata mare. Usa larg deschisa, mirosul te dobora de pe hol (cred ca are alergie la apa si/sau sapun) el bagat cu capu' in ecranu' computatorului (desi el zice ca nu vede la apropiere si de voiajul asta si-a pus ochelari, de care e tare mandru). Mi-am zis, stai sa trec pash-pash, ca poate nu ma aude si nu-i vine nici o idee. Cand deja rasuflam usurat ca am scapat aud din spate: Cristian... Hait, mi-am zis, m-a simtit. Cand ma duc la el, butona tastatura nervos. Imi arata o foaie. Zice: vezi fisierul asta? (era de fapt calea catre un folder, ca pe foaia lui era scris ceva de genul "I:\Seasal28\licences\components"). Targe aer in piept si-si umezeste buzele (asta e clar semn ca vrea sa zica ceva, da' repeta mai intai propozitia in minte) si zice: nu merge sa-l fac. Ma uit la el in calculator...omu facuse pe drive-ul "I:" un folder pe care incerca sa-l denumeasca "Seasal28\licences\components" windows-ul nestiind cat de hacker este el nu-l lasa sa puie "\" in denumirea fisierului. Cand i-am rezolvat se tot minuna si incerca sa dea vina pe sistem. L-am lasat in pace si nu i-am mai zis nimic, ca oricum deabia ma abtineam sa nu pufnesc in ras. Un lucru e clar...hacker mai tare ca Torbjorn al meu clar nu exista in toata flota suedeza, drept ptr care ii urez sa ne traiasca si sa ne faca numai bucurii (si o idee buna ar fi sa inceapa prin a cere transferul pe alt vapor).