Amintiri din jungla (4)

Lucrul care ne mai consola, in perioada in care faceam Nigeria, era faptul ca uneori stateam in deriva. Chestia asta o faceam cam la 200 de mile marine de tarm, ca sa nu vie piratii, care intre noi fie vorba, pe vremea aceea (acum 2 ani) nu prea erau dotati ca in ziua de azi (nu aveau barci rapide cu autonomie mare). Si cum aveam o gramada de timp liber in timp ce asteptam telefonul pilotului sau al agentului trebuia sa ne ocupam cu ceva. Cum, inca din cele mai indepartate vremuri, pescuitul a fost o ocupatie de baza, l-am adoptat si noi ca sport oficial la bord. Capturile au fost impresionante si am reusit sa umplem cambuza cu peste numai intr-o seara.

Campionii absoluti: nostromul Slavko (jumatate sarb, jumatate bosniac, dar care traia in Croatia - in dreapta) si fitter-ul Alexandru (din Ovidiu - in partea stanga). Asta pentru a sublinia inca odata conlucrarea si prietenia intre popoarele balcanice :).

(va urma)

Amintiri din jungla (3)

Strippingul tancurilor de marfa - metoda Koko.

Preambul : Operatia de stripuire a tancurilor de marfa reprezinta operatia prin care ultimele resturi de marfa ramase in tanc sunt pompate cu ajutorul pompelor navei, prin intermediul tubulaturii dedicate, la mal. Operatia are ca scop golirea completa a tancurilor, liniilor, si are ca finalitate un certificat numit "Empty tank certificate", ce atesta faptul ca toata marfa prezenta la bord a fost descarcata. In genereal acest certificat e eliberat de un inspector (surveyor) al unei companii independente, in urma inspectarii tancurilor prin diferite mijloace (vizual, prin sondare etc.) a tancurilor navei. Uneori este permis accesul in tancuri pentru inlaturarea ultimelor resturi de marfa (in general la marfuri cu viscozitate mare si netoxice), dar numai in conditii speciale (tancuri ventilate, marfuri netoxice s.a.)
Ok...asta e teoria...practica la Koko difera nitelus (cel putin asa era pe vremea cand am ajuns prima oara acolo). Pe parcursul intregii operari in terminalul de la Koko, aveam la bord (ca masura suplimentara de securitate) un reprezentant al comunitatii locale. Baiat de treaba, de altfel... M-am obisnuit repede cu prezenta lui la bord, mai ales ca am convenit sa lasam pentru finalul descarcarii discutiile si negocierile referitoare la cadourile ce urma se le facem comunitatii. Ajungem noi spre sfarsitul descarcarii si individu' vine si-mi zice: "Chief, aici la noi in terminal nu tre' sa te stresezi prea tare cu strippingul tancurilor, ca le rezolvam noi".Ok, imi zic, mai bine, scap de o grija. Terminam descarcarea, il chem pe surveyor (asta dormea la bord, dar era cazat in vestiar si la fiecare schimb de cart, cand veneau marinarii sa se schimbe de salopete era trezit - oricum pentru el era mai conftabil sa doarma la noi in vestiar pe banca de lemn, decat in terminal, direct pe pamant in susurul dulce al deltei Beninului) sa inspecteze tancurile,. Se duce respectivul sa le verifice vizual si se intoarce foarte nemultumit (de fapt era manevra ca poate-poate saream la cap cu ceva spaga - adica vreun bidon de ulei, sau o pereche de pantofi...chestii de genul). Surveyorul imi zice, ca mai e marfa in tancuri si ca trebuie sa mai insist cu strippingul. Hop atunci si pretenu' nostru' reprezentantul satului. Nush ce i-a zis pe limba lor (cred ca-si marturisea deschis iubirea fata de ma-sa) cert e ca au plecat impreuna. Dupa cinci minute surveyorul s-a intors schimbat la fata (era un pic mai umflat) si mi-a cerut hartiile sa le semneze, ca intre timp le vazuse cu alti ochi (ceva mai umflati) tancurile si a zis ca sunt goale si ca cica daca mai e ceva o sa vie oamenii din sat sa stripuiasca tancurile. Am facut noi actele, dupa care au inceput baietii sa apara. In mai putin de o ora toata coverta era plina de localnici veniti sa intre in tancuri sa adune in bidoane tot ce mai ramasese in tancuri. Si au intrat, si au luat, si au plecat - din fericire pentru noi nu a crapat niciunul prin tancuri. Dar si mai elocvente sunt pozele.

Pregatirile:

Operatiunea in sine:

Mici precizari:

• temperatura uleiului pe care tocmai il terminasem de descarcat era pe undeva pe la 58 de grade inainte de descarcare;
• comentariile in croata ce se aud pe fundal sunt ale doiarului punte, Goran, care a filmat si de la care de asemenea a facut si pozele
  

(va urma)

Amintiri din juungla (2)

Koko. Nu stiu ce as putea sa spun mai mult despre satucul asta. Cred ca cel mai bine las pozele si filmuletele sa vorbeasca.

La impartit de cadouri pentru "prietenii" din satele deltei Beninului:

Prin delta Beninului

Koko - toaletele publice (sau or fi fost private?), in orice caz sunt ecologice si nici nu au nevoie de sistem de canalizare:
Vecinu' care in fiecare dimineata dupa ce-si facea nevoiele tragea o baie , in aceeasi apa minunata a fluviului in care avea toaleta scurgerea.

Alt vecin:

Koko girls la barul de langa terminal (care de fapt era o masa cu scaune si cu un bec deasupra):

Koko boys:
Koko girls, de data asta in actiune in terminal, ademenindu-i pe marinarii de pe coverta.

Data viitoare va povestesc despre procedura de stripping ( si aici ma refer la marfa :)) - metoda Koko. (va urma)

Amintiri din jungla (1)

In toamna lui 2006, proaspat promovat pe pozitia de capitan secund am ajuns pe un tanc chimic ce transporta printre altele ulei. Incarcam in Europa, mai precis le Havre (si mai precis in buricu targului, ca faceam 10 minute pe jos pana in centru) si descarcam in Africa. In Africa, mai precis in Nigeria. Mi s-a parut ciudat inca de la inceput, din momentul in care a trebuit sa ma duc la bord, cand, initial cei de la companie au propus ca schimbul sa se faca in Lagos, dar cel pe care urma sa-l schimb a refuzat. Povesti auzisem si eu, despre taxiuri ce duceau echipajele insotite de garda armata, dar pana in momentul in care nu vezi, nu prea iti vine sa crezi. Sa revenim...am incarcat noi frumusel in Franta si-am pus-o pe drum spre Nigeria... Nigeria, a treia pe stanga, la Koko. Pe drum...oboseala mare...companie franceza...barbeque la 3 zile, pescuit de ton pe coasta Africii si tot tacamul... ce sa mai ... obositor al dracului, mai ales pentru ficat. Dupa 7-8 zile am ajuns. Dat fiind ca am ajuns la o ora nepotrivita am ramas in deriva la vreo 150 de mile departare de tarm ca sa nu se apropie piratii. A doua zi dimineata, am primit telefon de la pilot ca putem sa ne prezentam pentru intrare. Pregatiri intense pe tot vaporul. Unii pregateau bidoane de ulei (am aflat ulterior ca trebuia sa platim un soi de taxa de intrare, in momentul in care treceam pe langa primul satuc, mai precis 3 bidoane de ulei calitatea I, ca la iesire dadeam tot trei, numai ca de data asta se multumeau cu ulei din cel pe care-l transportam noi). Bucatarul si ospatarul faceau de zor pachete ( de asemenea am aflat ca in momentul in care treceam pe langa sate le asezate de-a lungul raului treuia sa le dam localnicilor cadouri - adica alimentele care erau aproape sau deja expirate, apa si alte alea- in caz contrar ei aruncand cu pietre in noi). Koko este situat in jungla nigeriana. De fapt e undeva in delta fluviului Benin. Noi mergeam cam 5 ore pentru a ajunge la terminal. De intrat se intra numai ziua, raul neavand nici un fel de balizare, sau alt fel de marcaje. Pilot este unul singur si e destul de dibaci, ma refer la pilotul de rau, ca asa la apropierea de terminal mai este un pilot pentru acostare, care e beat tot timpul si nu are nici o treaba cu manevrele. In plus e si stresat. Cu ceva ani in urma tot venea la Koko o nava cu un comandant care refuza sa dea spaga comunitatii locale (un soi de taxa de protectie). Drept urmare baietii din sat s-au hotarat sa-l impuste. Si asa, in timpul manevrei au tintit, dar de imbecili si de beti ce erau (probabil ca si drogati) l-au nimerit pe pilot. (va urma)

Sat de pe malul raului:

Localnicii, carora trebuia sa le dam cadouri, in caz contrar ei gratulandu-ne cu pietroaie :

Schimb vaporul

Dupa mai bine de un an jumate o sa schimb vaporul. Si cum azi m-am jucat pe youtube am gasit cateva imagini. Gurile rele spun ca face cam la fel si pe mare calma.

De martisor...

1 martie. La multi ani doamnelor! La multi ani domnisoarelor! Sa fiti iubite si sa aveti o primavara minunata!